Fiul sefului Finantelor publice Iasi - cercetat pentru cecuri fara acoperire si inselaciune

Politia ieseana a perchezitionat casa lui Lucian Lupu, 30 de ani, fiul directorului Directiei generale a finantelor publice Iasi. Politistii au ridicat de la locuinta acestuia mai multe documente. Au fost listate si fisiere din hard-diskul computerului gasit in apartamentul lui Lupu Lucian. Acesta este cercetat in trei dosare, pentru emitere de cecuri fara acoperire si inselaciune. In acelasi timp, lucratori din cadrul Politiei municipiului Iasi au perchezitionat si locuinta unui partener de afaceri al lui Lupu Lucian. Oamenii legii au intrat in actiune dupa ce la Politie a fost depusa o plangere de catre Axinte Constantin, din care rezulta ca, in urma unei tranzactii cu orz incheiata intre acesta si Lupu Lucian, Axinte a primit o fila de cec fara acoperie pentru suma de 800 milioane lei. Lupu Lucian este patronul a doua firme: Dominion Impex si Agip.

Zona defavorizata Harsova si-a pierdut investitorii

In decembrie 2001, localitatea constanteana Harsova a fost declarata zona defavorizata pentru o perioada de 3 ani. In orasul cu cei mai multi someri, masura guvernamentala a fost primita ca o mana cereasca. Venire de investitori, creare de noi locuri de munca, revigorarea nivelului de trai al urbei incepeau sa prinda contur. Aproape 100 de agenti economici au inceput sa dea tarcoale orasului, tentati de terenul viran din economia Harsovei. Cateva zeci de investitori au inceput demersurile pentru infiintarea de noi societati, dar, pe parcurs, aproape toti au renuntat. "O perioada de 3 ani este insuficienta pentru derularea unei noi investitii intrucat, pentru depasirea birocratiei, unui agent economic ii trebuie cateva luni bune. In plus, de la abrogarea facilitatilor prevazute in OUG, ce prevedea scutiri de TVA, de taxe vamale, de impozit pe profit (prin Legea nr. 345/1.06.2002, privind taxa pe valoarea adaugata si Legea nr. 414/27.06.2002 - privind impozitul pe profit), investitorii au disparut", ne-a declarat primarul Harsovei, Ionel Chirita. Facilitatile ramase in vigoare nu ajuta cu nimic potentialii investitori in Harsova.

491 de minute intr-o carciuma cu roti de fier

Doua fripturi de porc, doua de pui, cu garnitura de cartofi prajiti si salata de rosii cu castraveti. Atat au consumat cei 26 de clienti ai vagonului restaurant de pe Rapidul 631, pe ruta Bucuresti-Cluj, in cele opt ore si unsprezece minute de drum. "Pe timpul lui Ceasca, in trenul asta vindeam cate 200 de snitele, 2-300 de parjoale, 200 de portii de peste si peste 200 de sticle de vin", se jeluieste seful vagonului, nea Andrei Vacaiuc. Stie tot. Are 24 de ani vechime pe VR-uri sau VB-uri, cum le zice el, adica restaurante sau vagoane-bar. Cunoaste vreo patru limbi si-o mai rupe pe alte doua. "Am intors la clatite si omlete pe tren cat pentru tot Bucurestiul", se lauda el. Prin '72 erau 80 de vagoane de alimentatie publica. In '89 mai ramasesera 50. Acu' sunt 32, din care merg doar 13. Trei sunt modernizate, da' doua-s in revizii. Oricum, o astfel de afacere nu poate fi rentabila, se vaita Nastasescu, unu' de seamana cu Putin. Este directorul firmei Gevaro, care are in parohie "belele astea". Intretinerea te rupe, iar vanzarea-i de tot rasul. "Fuge lumea, dom'le, de noi. Se sperie de preturi si nu-s mari deloc. Ce, douascinci de mii p-un Turborg e mult?", sare si unchiu' Vali Matei, bufetier de 17 ani pe cefere. "Uite, din tot satelitu' asta (n.r. - un suport din fier pentru sticle) am vandut in paispe vagoane patru beri. "Mergi in pace", mi-au zis niste studenti cu gentile pline de Bergenbier luat de pe peron". La o ora de la plecare, pe la Ploiesti, primul client - un mustacios intre doua varste. Trage de-o cafea si-o apa cu bulbuci vreo juma' de ora. La Campina, atmosfera se-nvioreaza. Flori Tapardel, bucatareasa, intra-n paine. Unu', Munteanu, inginer constructor la Cluj, cere o friptura cu tot tacamul. Mananca-ncet si, la sfarsit, sterge farfuria cu paine. "E scumpa dom'le. O friptura 84 de mii! Pai, la Cluj e cu douazeci mai ieftina". Pe VR-urile nemodernizate, inca se mai gateste cu carbuni. Stai si te rogi de plita. La al doilea drum prin tren, Vali-bufetierul a mai vandut doua beri la doi ceferisti cu gratuitati. Dupa Brasov se mai umple putin. Ana Vostinaru, asistenta medicala, tot clujeanca, isi ia inima in dinti si comanda un piept de pui. Alaturi, altu', comerciant de mezeluri, si el ardelean, ia o friptura. Parerile sunt impartite. Bun, dar scump! Prost, dar ieftin! Concluzia: cat dai, atata face. Ce, sa-ti iei pizza din gara, s-o mananci rece? Mai bine-i aici, ca-i curat, uite, au schimbat si vechile fete de masa, alea cu patratele. Acum sunt alte, dar "se pateaza, dom'le, imediat. Nu s-au gandit sa le ia mai colorate", se baga in seama Mugurel Barladeanu, ospatar pe sine de zece ani. El n-a prins vremurile de aur de dinainte. Ce ciubuc? Abia daca strangi o suta de mii in doispe ore de munca si, si pe aia, o pui la oala si o-mparti cu colegii. "Scoti de-o ciorba, nu de-o friptura", e intelept nea Andrei, sefu'. Si acum vine iarna, s-a dus sezonul. O sa-nceapa sa-i traga tare pe la sale. Vata in urechi va deveni un accesoriu obisnuit. Patru din opt ore joaca table, sa omoare timpul. Da' le place. Salariul nu-i mare. Unu' cu peste douascinci de ani vechime ia vreo patru milioane jumate. Un proaspat angajat, doar trei, cu tot cu sporuri. E un serviciu care trebuie, sunt de acord cu totii, dar, in sinea lor, tot spera sa prinda un loc la extern. Acolo iau diurna in valuta. Daca-i luna plina, cu patru curse, iau si doua sute de euroi. Pana la alegerile din '96, vanzare mare mai faceau parlamentarii. Intre timp, s-au boierit, circula cu jeepuri sau cu avionul. In meniu inca figureaza coniacul Courvoisier. Cel mai chitros era Dumitrascu, ala, profesorul de istorie din Constanta. Doua oua ochiuri, o felie de paine prajita si-un ceai fara lamaie, ca-i mai ieftin. Odata, l-a luat la intrebari si Politia TF, ca li s-a parut dubios. Cand a scos legitimatia, erau gaborii sa se scape-n nadragi. Pe la sfarsitul lui mai, au avut o cursa de senzatie. La Budapesta a urcat o delegatie internationala a homosexualilor si lesbienelor. S-au stricat de ras ai nostri. Cei mai tari erau travestitii. Seful lor era incaltat cu pantofi rosii, cu toc inalt, ciorapi cu plasa, chiloti ata-n fund si un tricou mai largut. N-a scapat nepiscat de buci. Au mancat s-au baut aia cat pentru tot anu'". Fumul gros de tigara intra adanc in haine. La pagina 28 din Mersul trenurilor este inca prevazuta interdictia expresa de a fuma in vagonul-restaurant. La pagina 31 e mentionata si amenda. Intre 150 si 200.000 de lei. Panarama e ca se mentine, cel putin in scripte, obligatia de a parasi carciuma pe roti dupa 50 de minute de sedere la masa. "Moartea comertului! Cum sa-i sting tigara si sa-l dau afara din crasma? Pai unde-i interesul sa vand?", isi face cruce nea Andrei. Mai ales de cand au disparut si navetistii. Pe astia i-au monopolizat microbuzistii. E mai ieftin si mai rapid. De la Cluj trenul pleaca spre Oradea. In doua ore, nici un client. Carciumarii se culca-n vagon, pe niste paturi pliante date de companie, si se spala-n chiuveta. Maine se-ntorc cu "perechea" la Bucuresti. Inainte dormeau in niste hamace din foaie de cort, pe care-l atarnau de-a latul vagonului. Acum au mai ramas doar carligele.

7.400 de siderurgisti vor parasi la cerere ISPAT SIDEX

Dupa consultari cu conducerile fiecarei sectii in parte, administratia ISPAT SIDEX a stabilit ca 7.400 de lucratori, din cei 7.829 care si-au depus cerere de autodisponibilizare, sa paraseasca unitatea siderurgica. Numarul viitorilor "someri de lux" (care vor primi, pe langa o suma compensatorie cuprinsa intre 50 si 100 miliarde lei, si un venit lunar, timp de 2 ani, egal cu salariul mediu net din ultimele 12 luni) este cu aproape 50% mai mare decat cel estimat initial. In urma cu 2 saptamani, administratorii anglo-indieni, impreuna cu reprezentanti ai finantelor publice, stabilisera ca numarul autodisponibilizatilor sa fie de 5.000, astfel incat, atat societatea comerciala (ISPAT SIDEX), cat si Ministerul Finantelor, sa faca fata fara socuri masei mari de disponibilizari. Numarul mare de angajati care vor parasi ISPAT SIDEX nu concorda nici cu declaratiile initiale ale ministrului Privatizarii, Ovidiu Musetescu. Acesta vedea in urma cu cateva luni un "balast" de 2.500-3.000 de oameni, care ar trebui sa paraseasca combinatul galatean. Cei 7.400 de lucratori, din totalul de 26.200 cati are ISPAT SIDEX la aceasta data, vor parasi platforma siderurgica in 4 etape, pana la sfarsitul anului in curs. Astfel, primii 3.200 au parasit combinatul pe 1 octombrie. Cele mai afectate de actiunea de autodisponibilizare vor fi: Uzina de Laminate Plate (ULP), cu 1.200 de angajati care vor pleca, Uzina Cocso-Chimica (UCC) - 800, Uzina Otelarii Refractare - 850 si Uzina de Aglomerari Furnale (UAF) - 700. Actiunea se va incheia pe 15 decembrie, cand Galatiul va fi mai bogat cu 7.400 de "someri de lux", asa cum ii numesc politicienii locali pe cei care au ales sa plece din ISPAT SIDEX .

7 hectare de macarale ruginesc la Galati

Daca treci cu bine de paznic si de cainii sai, risti sa crezi ca ai nimerit intr-o zona abia iesita dintr-un razboi. Brate de macara industriala, napadite de vegetatie, sunt aruncate la tot pasul. Stranse la un loc, 4-5 auto macarale Takraf, care par putin folosite, formeaza un club exclusivist. Cateva tractoare de mare putere isi fac veacul intr-un alt careu imaginar. Toate aceste componente si utilaje parasite au o soarta comuna: ruginesc de ani buni pe un teren de aproximativ 7 ha, imprejmuit cu un gard inalt de beton. Acest parc horror se afla situat in intravilanul orasului Galati, in partea de vest a municipiului si apartine SC Sorex SA. Ciudata locatie a fost descoperita de inspectorii de mediu galateni in urma cu peste o luna. Surpriza a venit de la faptul ca, afirma inspectorul-sef al Inspectoratului pentru Protectia Mediului Galati, Ciprian Dediu, nici prefectul si nici primarul orasului nu stiau de existenta acestui teren dotat cu toate utilitatile: apa, energie electrica si gaze. Din punctul de vedere al specialistilor de mediu, prin prisma faptului ca fierataniile sunt asezate direct pe pamant, aici se produce o poluare a solului. In acest sens, proprietarul, fosta Baza de reparatii si conservare a instalatiilor de ridicat (IRMEX), devenit intre timp Sorex SA, a fost amendat de IPM Galati cu 75 milioane lei, pentru faptul ca nu s-a prezentat cu actele care sa dovedeasca regimul utilajelor si al terenului. "Se baga Mediul in ograda mea? Ce sa-mi faca? Eu daca vin in curtea altuia ii fac program?", este raspunsul inginerului-sef Popescu, vechi angajat al IRNEX, care ne asigura ca firma este proprietara pamantului, dar ca aici nu se poate construi, "pentru ca ar fi prea scump". Si totusi, afirma specialisti care au vizitat locatia, parcul de fier vechi, asezat pe aproximativ 7 ha de teren, este un loc ideal pentru un cartier rezidential. Cu atat mai mult cu cat Galatiul se afla la confluente de ape si asezat pe un teren pretentios, aspecte care fac ca edilii sa gaseasca cu greu o zona pentru constructia de noi locuinte.7 hectare de macarale ruginesc la Galati

Rosia Montana - comuna unde casele se vand mai scump ca-n Bucuresti

Prin Rosia Montana circula zvonuri si povesti. Mass-media internationala a preluat stirea ca zacamantul concesionat companiei romano-canadiene Rosia Gold Corporation este cel mai mare zacamant de aur din Europa. Nu s-a precizat insa si ca este deosebit de sarac din punct de vedere al concentratiei. O tona de pamant aurifer mai contine astazi doar 1 gram de aur. Prin prelucrare, o parte se pierde, astfel ca, dintr-o tona de pamant, compania va extrage intre 0,8 si 0,6 grame de aur. Studiile facute de firme de specialitate interne si externe, cu sprijinul financiar al Bancii Mondiale si al Uniunii Europene, au recomandat Guvernului Romaniei inchiderea exploatarilor de la Rosia Montana datorita lipsei de rentabilitate. Minvest Deva, compania de stat care inca mai exploateaza aur din aceasta zona, cheltuie 3.000 de lei pentru 1.000 de lei productie marfa. Intamplarea a facut ca exploatarea de la Rosia sa scape de "restructurare" in urma ofertei facute de compania canadiana. In baza unei noi tehnologii de exploatare canadienii sustin ca-si vor putea acoperi toate investitiile si chiar vor scoate profit din zacamantul aurifer de la Rosia. Planurile facute la inceput se modifica insa zilnic. Speriati ca vor fi mutati din casele lor in baraci sau in blocuri - cum planuise Ceusescu in '87 - locuitorii din Rosia au spus de la bun inceput "nu" canadienilor. Nici un soi de oferta nu i-a clintit pana nu au vazut ca mineritul se prabuseste - la stat, salariile scadeau vertiginos, iar disponibilizatii poleiti cu milioane de lei de Guvernul Ciorbea ajunsesera muritori de foame. Dupa ce si-au terminat "compensatatiile", disponibilizatii au fugit la Minvestului sa ceara de lucru. "Grupuri de oameni se tineau dupa mine pana acasa, iar dimineata ii gaseam din nou la poarta exploatarii sa ceara ceva de lucru, orice. Aici pamantul este sec, numai piatra, nu poti nici sa cresti animale, nici sa cultivi ceva, din ce sa traim fara minerit", povesteste directorul exploatarii Rosia. Asa s-a ajuns la concluzia ca venirea canadienilor n-ar fi un lucru rau. A ramas insa teama fata de mutarea satului. "Am invitat toti localnicii la Primarie si le-am prezentat cateva schite ale noilor case. Nici una n-a placut. Am deschis un caiet de observatii ca sa intelegem ce vor. Unii ne-au spus ca nu accepta WC-ul in casa si ca noile dormitoare sunt prea mari, prefera dormitoarele mici care tin bine caldura. Am construit 40 de modele, cu etaj, fara etaj, cu balcon, fara balcon, tot ce ne-am putut imagina...", ne spune Gabriel Dumitrascu, unul din directorii companiei. Oamenii tot n-au venit la negocieri. Asa a aparut "Casa model" - o casa construita dupa modelul preferat al localnicilor. "Cateva luni a fost pelerinaj, intrau, pipaiau peretii, loveau in ei sa vada daca nu cade tencuiala...", povestesc salariatii companiei. Negocierile tot nu au inceput insa pana cand compania nu a urcat pretul la cifre carora greu li se putea rezista. Case darapanate, nelocuite de ani de zile, cu peretii cazuti, au fost compensate cu cel putin 700 de milioane de lei. "Nu prea conteaza valoarea de expertiza a casei - o inregistram doar. Negocierile se poarta simplu: vine omul si ne spune "atata vreau, sau nu ma mut". Daca nu cere sume astronomice - ne-a cerut cineva 1 milion de dolari pentru 400 de metri patrati - acceptam si incheiem contractul", spune Gabriel Dumitrascu. Incheierea primelor contracte a dinamitat coeziunea comunitatii din Rosia. "ala rapciugosul, de n-avea nici rogojina pe jos, a incasat 1 miliard de lei, ca s-a dus printre primii sa semneze. Pai, daca aia de cadea este casa de 1 miliard, a mea ca este noua si din caramida este de 10 miliarde, nu? Da' vezi ca nu vor sa-mi dea atata...", ne explica unul din oamenii bogati din Rosia. Cine pleaca si cine ramane este intrebarea care se repeta obsedant de mai bine de un an. Cei mai batrani, cu copii la oras au plecat deja - cu banii incasati ca despagubiri si-au cumparat case la oras, langa nepoti. Locul noii asezari este deja stabilit - cativa kilometri departare de actualul amplasament. Laolalta cu casele vor fi mutate bisericile, cimitirele si asezamintele sociale. Centrul vechi al Rosiei va ramane pe loc, urmand sa fie restaurat si consolidat.

"Primul pas in recuperarea copiilor criminali este sa-i convingi ca sunt vinovati"

Adriana Visan lucreaza de sapte ani ca psiholog la Penitenciarul pentru minori si tineri din Craiova si are o viziune limpede asupra structurii lor psihice. "Primul pas in recuperarea lor este sa-i ajutam sa inteleaga ca sunt vinovati". Lucru dificil, in conditiile in care minorii inchisi pentru delicte comise cu violenta au cateva particularitati. O rezistenta scazuta la tentatii, pentru care sunt in stare sa faca orice. In situatii critice nu cauta alternative. Deprinsi din familii cu violenta, ei aleg in rezolvarea oricarui litigiu singura forma pe care au invatat-o - si anume sa loveasca. Le lipsesc modelele, pe care si le aleg de pe strada: cel mai mare smecher, cel mai tare talhar din cartier, cel mai iscusit hot din bloc. Nu exista nici o regula, totul e violenta si abilitate, castiga cel mai tare si mai iute de mana. Acesta este si motivul pentru care ei regreta nu fapta, ci ca au fost, in cele din urma, prinsi si pedepsiti pentru ea.

Gigi Kent - client vechi al organelor de urmarire penala

Vasile Gheorghe, cunoscut sub numele de "Gigi Kent" - porecla pe care a dobandit-o inainte de 1989 -, a fost unul dintre clientii fideli ai organelor de urmarire si de cercetare penala. Implicat sau doar cercetat in zeci de dosare, renumele sau a fost consolidat in special de "scandalul Cota 1400". La inceputul anului 1997, Gigi Kent a fost ridicat de politie, in baza unor informatii puse la dispozitie de catre SRI, de la Hotelul Alpin din Sinaia, sub acuzatia de incalcare a Legii privind siguranta nationala. In stabilimentul mai sus mentionat, Vasile Gheorghe instalase ilegal aparatura de inregistrare audio si video, actiune pe care a explicat-o ca fiind un accesoriu folosit la jocurile de carti, pentru favorizarea unor persoane. La vremea respectiva, surse judiciare au afirmat ca, in realitate, Gigi Kent inregistrase o serie de personalitati publice in vederea santajului. Un lucru este insa cert: in momentul descinderii politiei la Hotelul Alpin, casetele respective disparusera. In urma probatoriului efectuat, Parchetul Prahova l-a trimis in judecata pe Vasile Gheorghe, acesta fiind condamnat irevocabil la pedeapsa cu inchisoarea de catre instantele de judecata. Un alt episod din cariera lui Gigi Kent se refera la modul in care acesta a obtinut - cu sprijinul FPS Prahova - un contract de locatie pentru Hotelul Alpin, locatie transferata ulterior prietenei sale Monea Marioara si, respectiv, fiicei, Mihaela Vasile. Instalarea sa la Cota 1400 a constituit, de asemenea, obiectul unor cercetari penale, nefinalizate intr-o maniera certa, atata vreme cat, inclusiv in prezent, hotelul de la Cota 1400 este obiect de disputa intre mai multi oameni de afaceri, intre care si familia lui Vasile Gheorghe. Gigi Kent a fost implicat si in scandalul legat de fraudele imense inregistrate de Credit Bank, de unde a primit credite consistente, care au ridicat numeroase semne de intrebare, ceea ce - de asemenea - a insemnat probleme de natura penala pentru Gigi Kent. Legat de scandalul Credit Bank, in mod special a retinut atentia achizitionarea de catre Vasile Gheorghe a Hotelului Turist din Tecuci, hotel folosit drept gaj pentru obtinerea altor credite. La un moment dat, prin persoane interpuse, Gigi Kent devenise proprietarul unui lant de magazine din orasul Pucioasa si actionar la o intreprindere de ferestre din orasul Fieni. In timpul detentiei, a fost audiat - la cererea sa - de catre Comisia de Abuzuri a Senatului, unde a afirmat ca detine probe concludente impotriva unor persoane publice: politicieni, politisti, procurori. Niciodata insa Gigi Kent nu a facut uz de acestea, afirmatia sa fiind totusi credibila avand in vedere disparitia casetelor de la Cota 1400.

Criminali la 14 ani

Credeam ca pe ochii mortului ramane imaginea ucigasului" Pasiunea lui Vasile a fost mereu calculatorul. Iar mama sa adoptiva - o matusa din partea tatei - s-a dat peste cap sa-i cumpere unul, sa aiba si el macar atata "compensatie" in locul unei familii normale. Parintii de sange - divortati. Parintii adoptivi, divortati si ei, la vreun an dupa ce-l infiasera. Abia la sapte ani a aflat cine sunt fratii sai naturali. Crima a facut-o ziua in amiaza mare. Victima, Soni, un pusti de 14 ani, coleg de scoala si prietenul sau de joaca. Se droga deja de doi ani, impreuna cu pustii de pe strada din Baia Mare, unde matusa avea un apartament. In ziua aia - 28 iunie anul trecut -, Soni a venit cu banii. Cinspe mii de lei, cu care au cumparat prenadez, pe care sa-l inhaleze departe de ochii vecinilor, intr-un boschet, pe malul Sasarului. Nu-si mai aduce aminte astazi din ce s-au luat la harta. Franturi de imagini, smulse din mintea tulbure de atunci: cum l-a lovit pe Soni, cum acesta a cazut cu capul de-o placa de beton, incercarile lui si ale celuilalt prieten care era cu ei de a-l resuscita, fuga prietenului. Apoi, cum el, cu mainile lui, ii scotea, cu un ciob de sticla, ochii lui Soni si cum, inainte de a-l impinge in apa, l-a crestat pe fese. "Chiar in zilele alea vorbisem la bloc, seara, ca pe ochii mortului ramane imaginea celui care l-a omorat. Pe fese l-am taiat ca sa para ca altcineva a comis crima. Chiar in perioada aia au fost gasiti vreo noua insi omorati si aruncati in rau si am vrut sa para ca si asta a fost facuta tot de acelasi criminal". Pe Soni l-au pescuit chiar a doua zi, dupa ce familia sa intrase in alerta chiar in seara aia. La autopsie au constatat ca murise in chinuri groaznice, din cauza hemoragiei provocate de scoaterea ochilor. Dar pana in ultimul moment a crezut Vasile ca-i va pacali pe toti: ca Soni a cazut in rau si l-a dus apa la vale. In noaptea aia n-a dormit. Spre dimineata era deja convins ca Soni nu va fi gasit si in curand se va uita totul. Abia dupa o zi si o noapte petrecute la politie a recunoscut. Doar matusa ii mai scrie si-l mai viziteaza. Tatal nici nu vrea sa auda de el. Le-a trimis pana acum vreo 20 de scrisori fratilor. Sora mai mica, eleva intr-a saptea, ce-i mai raspunde. Din zece ani, la cat a fost condamnat pentru omor deosebit de grav, a trecut abia un an si jumatate. A ucis ca l-a rugat Vali Asta-l innebunea mereu pe Dumitru: ca Vali, prietenul lui, putea sa aiba tot ce-si doreste. Acasa la el era totul anapoda. Doar imaginea mamei, care-i ascundea seara de seara prin vecini de frica barbatului, revine in povestea lui. Dar mama pleca la serviciu la sapte dimineata si se intorcea in noapte - cum altfel sa-si fi intretinut, de una singura, cei cinci copii capatati din doua casatorii?! Asa ca la Vali era nadejdea: bani, mancare, toale misto, bautura, biliard si tot felul de alte pacanele care se gasesc prin baruri. Vali avea 22 de ani, iar el, 15. Dar se cunosteau de ani buni. Pe cand avea 12 ani, Vali a incercat sa-l foloseasca pentru o treaba serioasa: l-a aburcat peste geamul unui apartament de la parterul unui bloc din cartierul bucurestean Balta Alba, dupa ce-l vazusera pe proprietar plecand. Acesta s-a intors dupa cateva minute, pustiul a tras o sperietura zdravana cand a auzit cheia in broasca si abia a avut vreme sa incalece fereastra. De atunci n-a mai vrut sa intre in case, iar Vali s-a vazut nevoit sa-l recalifice: dupa ce punea ochii pe un apartament, Dumitru trebuia sa stea la panda o saptamana, sa schiteze programul locatarilor pentru planuita lovitura. Cand au aparut banii si partea lui la beneficiul loviturilor lui Vali, au devenit nedespartiti. Se crapa de ziua cand, dupa crima, a ajuns acasa. Mama nu pusese geana pe geana, era prima oara cand lipsea peste noapte fara sa anunte. A "aburit-o" repede: un prieten a dat un bairam prin Pantelimon. Dupa care s-a dus in camera lui si a rememorat noaptea. Se certase cu Vali decuseara: murea de gelozie ca acesta incepuse sa dispara si sa se foloseasca de altii cand jefuia. L-a induplecat, in fine, sa-l ia la o discoteca din afara Bucurestiului, la care bodyguarzii nu-l lasau sa intre pentru ca era doar un copil. Au baut intr-un bar, apoi s-au urcat intr-un tramvai sa coboare la capat. Felix s-a urcat undeva, pe la Stadionul National. Vali nu era in apele lui, a turbat cand l-a vazut pe Felix, care-i datora un casetofon de masina, partea lui la ultimul jaf. Au coborat la capatul liniei si au luat-o pe camp. Acolo l-au omorat pe Felix, zdrobindu-i capul cu bolovani. Dumitru nu-l cunostea pe Felix, era prima oara cand il vedea. Dar cum s-ar fi putut opune sa loveasca, daca i-o ceruse Vali, cel de la care cu mare greutate scosese bani de-un trening, cu doua zile in urma? Dupa ce l-au zdrobit, au luat-o spre capatul tramvaiului. Vali s-a intors de la benzinarie si a acoperit mortul cu niste strujeni de porumb. Soferul care i-a luat la autostop pana-n oras nu va sti poate niciodata ca luase, in crucea noptii, in masina, doi insi cu mainile pline de sange proaspat. S-au spalat acasa la Vali, si-a lasat acolo imbracamintea. Asta a si fost proba cea mare impotriva lui: adidasii plini de sange, gasiti in casa prietenului. Au fost prinsi usor, pentru ca Felix fusese vazut in seara aia in compania lor, de o cunostinta comuna. A doua zi, duminica, dupa crima, mama lui Dumitru a incercat sa afle de la baiat familia la care fusese la bairam, ca sa verifice unde-si petrecuse noaptea copilul ei. Era tarziu. Luni, politistii au gasit cadavrul si au descins la Vali, care a recunoscut totul. Vali a fost condamnat pe viata. Dumitru, la 20 de ani. "L-am ucis pe tata" Inca nu-i e foarte limpede cum a ajuns in povestea asta. Ioan are 16 ani si e condamnat pentru omor deosebit de grav. Restul familiei, tot in puscarie: mama, 5 ani, pentru complicitate; un cumnat si un var, cate 16 ani de inchisoare. Stie un singur lucru: si-a omorat tatal. Nu stie inca daca trebuie sa-i para rau. Caci crima a fost pusa la cale lent, cam de cand se stie el pe lume, iar in seara aia, 21 noiembrie 1999, nu s-a petrecut decat actul sangeros care avea sa-i deturneze viata. A deschis ochii intr-o gospodarie instarita, intr-un sat din, judetul Hunedoara, printre scandalurile din familie. La cativa ani avea sa priceapa ca locul unde se adaposteste mama, fugind, plina de sange, peste garduri, cu el in brate, nu e casa lor, ci a unui var de-al mamei. Inainte de-a intra in adolescenta, a stiut ca isi uraste foarte tare tatal. Ziua crimei a fost una obisnuita. Mama fugise de acasa sa se adaposteasca la rubedenii. Spre seara, a plecat si el dupa ea. Un ceas mai tarziu, l-a urmat bunica sa, care locuia cu ei, "sa se intoarca totusi cineva acasa si sa inchida animalele in grajd". A plecat el, urmat la scurta vreme de un var si de un cumnat. Cand ultimii doi au ajuns in curte, tatal si fiul se incaierasera deja. Apoi a inceput nenorocirea: trei insi, care cu ce avea in mana, pe unul singur. L-au lasat lat si l-au dus cu o patura in casa. Abia spre miezul noptii au vazut ca-l omorasera. Si n-au facut ce trebuia sa faca dupa o astfel de isprava: sa se predea. Au dus cadavrul pe-un camp, l-au acoperit cu o capita de fan si i-au dat foc. Cineva a alertat pompierii, care au descoperit toata povestea. Varul si cumnatul, oameni in toata firea, au incercat sa dea vina pe el. N-a tinut. Acum, Ioan are de stat in puscarie 8 ani. Mai grav este ca inca nu-i foarte sigur ca e vinovat: "Cred ca nu trebuia sa-i dam foc. Sau poate ca ar fi trebuit sa chemam salvarea..."

Copiii delincventi din Romania sunt judecati cot la cot cu adultii

Desi psihologii penitenciarelor de minori sustin ca motivele care stau la baza infractiunilor comise de un minor sunt indeobste diferite de cele comise de adulti, in Romania inca nu functioneaza un sistem coerent de judecare a copiilor. Exista un proiect general, la nivel de tara, dar intr-un singur loc a aparut un tribunal specializat pentru minori. La Iasi s-a amenajat inca de anul trecut o sala speciala de judecata si au fost desemnati trei judecatori care sa se ocupe de judecarea minorilor. Lucrurile nu stau insa chiar asa de simplu. Nicoleta Stefaroi, judecatoare care se ocupa de astfel de cauze, spune ca intregul mecanism trebuie pus la punct, de la politistii care fac ancheta, la procurorii care fac rechizitoriul si cer condamnarea si pana la judecatori. "Cand dai o sentinta in cazul unui minor trebuie sa te gandesti mai intai la recuperare si abia apoi la pedeapsa - spune judecatoarea Stefaroi. Inainte de a fi o problema penala, infractiunea comisa de un minor este o problema a lui. Pe langa lege, al carei interes este urmarit in cazul unui adult, pentru minori e important sa vezi care e mecanismul care l-a impins, la o varsta atat de frageda, catre violenta." Sentintele pronuntate impotriva minorilor raman totusi la aprecierea judecatorului: "Dar cum pot eu sa nu tin seama, de exemplu, intr-un caz de talharie pe care l-am judecat, ca acel copil fusese, la noua ani, martor la uciderea tatalui sau? Un asemenea tribunal ar trebui sa se specializeze in a impaca si legea, si sansa care trebuie oferita mino